Am invatat sa te urasc,asa cum nicioadata nu am mai facut-o.Sa te urasc iubindu-te,e atat de trist cum inima imi bate stramb si totusi gasesc puterea in cuvinte sa-ti arat minciuna.
Am invatat sa plang cu zambete si sa rad cu lacrimi.Ai fost ca un nor de praf printre fericirea mea,ce nu se masoara nici in luna ,nici in stele,probabil se masura in incredere,increderea distrusa si calcata cu talpile tale grele si atasata in intuneric,intunericul existentei mele.
Am invatat sa vorbesc liber,asa cum o faceam inainte ca tu sa existi,am invatat ca parerea mea exista, ci nu e doar aceea simpla opinie de care nimeni nu tine cont,cum ai crezut ca eu intradevar cred.
Am invatat sa cant ,cu acorduri ample,chiar cand stiam ca muzica vine din suflet,am aflat ca nu e asa.Am evadat printr-un la minor in care imi imaginam ca pot zbura departe de tine.
Am invatat ca hainele pot fi rareori o masca.Poti fii imbracat in culori vii de la galbenul pal pana la rosiaticul stins si sufletul tau sa poarte nuante de gri si negru.
Am invatat sa lupt,nu cu balauri,nici cu zmei ca in basme,sa lupt cu viata.Nimic nu e usor in viata,dar exista persoane care te pot ajuta ca totul sa fie mai usor decat ti-ai inchipuit.
Am invatat ca nu exista iubire adevarata,e doar o poveste,un mit.Caci daca ar exista,am fi cu toti fericiti si priveste nu suntem.
Nu te increde in cuvintele mele(pentru mine e fictiune).SPER SA VA REGASITI PRINTRE ACESTE RANDURI.
Miru:x