Timpul trece pe langa noi ca masinile pe autostrada.Durata timpului?E clipa ce a trecut,e vesnicia.
V-ati intrebat vreodata ce e timpul?
,,Raul, parasindu-si conditia origianara,si-a luat pseudonimul de Timp"(Emil Cioran)
Miru:x
Timpul
Timpul trece pe langa noi ca masinile pe autostrada.Durata timpului?E clipa ce a trecut,e vesnicia.
V-ati intrebat vreodata ce e timpul?
,,Raul, parasindu-si conditia origianara,si-a luat pseudonimul de Timp"(Emil Cioran)
Miru:x
In my soul...
Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...
Ana Blandiana
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...
Ana Blandiana
Scriitori din inima
Mi-e atat de frig
De cuvintele mele
goale
Incat as vrea sa ma ascund
In poemul tau colorat cu tacere.
Tacere si zambet.
Caci te sperie inspiratia mea surda,
Doar o clipa,
Sa inteleg prozodia parfumului tau
Ce mi-a afectat simturile
Si gandurile si inima.Miru:x
Heart
Cand ne nastem,cu totii avem o inima,unele bat mai repede,altele mai incet,niciodata nu poti stii.Pe parcursul vietii unii oameni isi alunga inima pe strazi sau prin colturi stinghere,pana cand o gaseste cineva si o daruieste unui simplu pamantean.Exista insa oameni care isi pretuitesc inimile,ei stiu ce inseamna cel mai pur si inaltator sentiment,iubirea,dar mai ales stiu sa creada ca sunt speciali prin inima care se ascunde inauntrul lor.
,,Oare cate batai de inima pot umple nimicul,tacerea si tot universul?''(I.Caragea)
Miru:x
My heart only beats at home, but my home is you
Timpul parea
ciudat si confuz,nimic nu separa trecutul de prezent,doar viitorul pare patat
de amintiri alb si negru.Sufletul Evei era umbrit de sentimente imposibile.Ii
era teama de adevar,privea viata incolora si se intreba de ce.Gandul ii era doar
la zambetul lui Dylan in momentul cand i-a oferit scrisorile.Mai era o jumatate
de ora pana cand trebuia sa-si ia ramas bun de la tot. Inca se mai simtea
mirosul puternic al parfumului lui Dylan.
Eva si-a luat bagajul,a rasuflat
melancolic si s-a indreptat spre usa.O lacrima fugara se anina pe genele ei
lungi.Asta este sfarsitul,o alta viata,locuri noi ,oameni noi, care o vor face
sa uite de tot trecutul inspaimantator.
A ajuns in fata muzeului de
istorie,intrand in posesia biletului.La 13:30 pleca avionul spre Londra.Era
tarziu,Eva a alergat pana la aeroport.A ajuns tocmai cand avionul trebuia sa
plece.S-a urcat asezadu-se pe bancheta din ultimul rand .In scurt timp,avionul a
ajuns la destinatia de vis,Londra.Eva s-a dat jos din avion,auzind o voce
stranie.
-Hei,pot sa te ajut cu bagajele?
-Oh,daca ati putea,spuse Eva ingandurata.
-Eu sunt Jeremy.
-Eu sunt Eva,incantata de cunostinta.
-Vad ca esti un pic dezorientata.E prima
data in Londra?
-Da,se pare ca ai ghicit.Caut strada
Bernard,trebuie sa ajung la ora 5 la matusa mea.
Jeremy
i-a explicat amanuntit Evei unde se afla strada Bernard,dupa care a invitat-o
la o cafea,maine la ora 3 pentru a se cunoaste mai bine.Eva a acceptat,fiind
incantata de oameni de aici care par foarte prietenosi,un exemplu foarte
convingator fiind Jeremy.
Afara ploua.Ploaia parea ca o izbire de
umezeala in cenusiul coplesitor din jur.
Eva era putin
obosita,i se parea ca il vede pe Dylan pe partea cealalta a strazii,urcandu- se
intru-un taxi.Ii era atat de cunoscut,a
luat si ea un taxi si l-a urmarit pe presupusul Dylan,asteptand o speranta.
Acesta a coborat in dreptul unui bloc ce parea parasit.Eva a
coborat si ea.
-Dylan!a strigat Eva ascultandu-si
bataile furibunde ale inimii.
-Scuzati-ma domnisoara pe cine
cautati?o intreaba politicos presupusul Dylan.
-Nu te mai preface,stiu ca tu esti,
cunosc ochii aceia verzi ca frunzele,privirea imbracata in liniste de care m-am
indragostit,acest suras adanc melancolic si glasul care imi spunea odinioara pe
un ton romantic„iubito”!Traiesti,dar cum…?
-Domnisoara,sunteti bine?Cred ca ma
confundati!
Eva isi da seama ca nu era Dylan,era
un simplu strain care ii semana.Nu putea sa o ia de la capat ,inima ei ii
apartinea deja lui Dylan,si-a dat seama ca nu poate sa stearga totul cu
buretele toate amintirile frumoase,il va pastra in sufletul ei pe Dylan ca o
flacara vesnic aprinsa.
-Maine
ma intorc acasa!Vom fi impreuna pentru totdeauna, iubirea este mai presus de
moarte,iubirea este mai presus de orice!
M-am inscris la un concurs http://www.mostwantedblog.org/2012/01/concurs-pentru-amatori.html.
Ce spuneti,va place?
Suflet de gheata
Inchid ochii...
Cerul s-a spart in milioane de fluturi palizi,care se raspandesc prin univers si valseza deasupra norilor.O singura privire,un singur gand,cand un fulg de nea se asterne stingher pe sufletu-mi ratacit intr-o primavara insorita din copilaria patata cu un zambet.
Inca un fulg,inca doi si alti cativa se rostoglesc ametitor spre infinit oprindu-se pe sufletul meu incalzit de amintirea ultimei raze de soare.Suflet de gheata...poate sau poate vad doar imposibilul caci nu va ninge nici azi,nici maine,niciodata.Trist...am asteptat atat de mult clipa asta:decembrie,ianuarie si franturi din februarie in care sa-mi simt rasuflarea rece si bulgarele de zapada tivit cu lumina pe margini.
Miru:x
Cerul s-a spart in milioane de fluturi palizi,care se raspandesc prin univers si valseza deasupra norilor.O singura privire,un singur gand,cand un fulg de nea se asterne stingher pe sufletu-mi ratacit intr-o primavara insorita din copilaria patata cu un zambet.
Inca un fulg,inca doi si alti cativa se rostoglesc ametitor spre infinit oprindu-se pe sufletul meu incalzit de amintirea ultimei raze de soare.Suflet de gheata...poate sau poate vad doar imposibilul caci nu va ninge nici azi,nici maine,niciodata.Trist...am asteptat atat de mult clipa asta:decembrie,ianuarie si franturi din februarie in care sa-mi simt rasuflarea rece si bulgarele de zapada tivit cu lumina pe margini.
Miru:x
Abonați-vă la:
Postări (Atom)