Si  in jur plutea adierea blanda a ingerilor de gheta.Caci
ningea cu visele noastre,imprastiindu-se in eternul
necunoscut.
Priveam si ma intrebam,oare tot acest nepretuit
"frumos" este real?


                                                              Momente inedite
                                                         
                                                                                Miru:x

My heart only beats at home, but my home is you


      Timpul parea ciudat si confuz,nimic nu separa trecutul de prezent,doar viitorul pare patat de amintiri alb si negru.Sufletul Evei era umbrit de sentimente imposibile.Ii era teama de adevar,privea viata incolora si se intreba de ce.Gandul ii era doar la zambetul lui Dylan in momentul cand i-a oferit scrisorile.Mai era o jumatate de ora pana cand trebuia sa-si ia ramas bun de la tot. Inca se mai simtea mirosul puternic al parfumului lui Dylan.
       Eva si-a luat bagajul,a rasuflat melancolic si s-a indreptat spre usa.O lacrima fugara se anina pe genele ei lungi.Asta este sfarsitul,o alta viata,locuri noi ,oameni noi, care o vor face sa uite de tot trecutul inspaimantator.
       A ajuns in fata muzeului de istorie,intrand in posesia biletului.La 13:30 pleca avionul spre Londra.Era tarziu,Eva a alergat pana la aeroport.A ajuns tocmai cand avionul trebuia sa plece.S-a urcat asezadu-se pe bancheta din ultimul rand .In scurt timp,avionul a ajuns la destinatia de vis,Londra.Eva s-a dat jos din avion,auzind o voce stranie.
     -Hei,pot sa te ajut cu bagajele?
     -Oh,daca ati putea,spuse Eva ingandurata.
     -Eu sunt Jeremy.
     -Eu sunt Eva,incantata de cunostinta.
     -Vad ca esti un pic dezorientata.E prima data in Londra?
     -Da,se pare ca ai ghicit.Caut strada Bernard,trebuie sa ajung la ora 5 la matusa mea.

     Jeremy i-a explicat amanuntit Evei unde se afla strada Bernard,dupa care a invitat-o la o cafea,maine la ora 3 pentru a se cunoaste mai bine.Eva a acceptat,fiind incantata de oameni de aici care par foarte prietenosi,un exemplu foarte convingator fiind Jeremy.
    Afara ploua.Ploaia parea ca o izbire de umezeala in cenusiul coplesitor din jur.
Eva era putin obosita,i se parea ca il vede pe Dylan pe partea cealalta a strazii,urcandu- se  intru-un taxi.Ii era atat de cunoscut,a luat si ea un taxi si l-a urmarit pe presupusul Dylan,asteptand o speranta.
     Acesta a coborat  in dreptul unui bloc ce parea parasit.Eva a coborat si ea.
            -Dylan!a strigat Eva ascultandu-si bataile furibunde ale inimii.
           -Scuzati-ma domnisoara pe cine cautati?o intreaba politicos presupusul Dylan.
           -Nu te mai preface,stiu ca tu esti, cunosc ochii aceia verzi ca frunzele,privirea imbracata in liniste de care m-am indragostit,acest suras adanc melancolic si glasul care imi spunea odinioara pe un ton romantic„iubito”!Traiesti,dar cum…?
          -Domnisoara,sunteti bine?Cred ca ma confundati!
          Eva isi da seama ca nu era Dylan,era un simplu strain care ii semana.Nu putea sa o ia de la capat ,inima ei ii apartinea deja lui Dylan,si-a dat seama ca nu poate sa stearga totul cu buretele toate amintirile frumoase,il va pastra in sufletul ei pe Dylan ca o flacara vesnic aprinsa.
        -Maine ma intorc acasa!Vom fi impreuna pentru totdeauna, iubirea este mai presus de moarte,iubirea este mai presus de orice!

    Ce spuneti,va place?

Suflet de gheata

      Inchid ochii...
      Cerul s-a spart in milioane de fluturi palizi,care se raspandesc prin univers si valseza deasupra norilor.O singura privire,un singur gand,cand un fulg de nea se asterne stingher pe sufletu-mi ratacit intr-o primavara insorita din copilaria patata cu un zambet.
      Inca un fulg,inca doi si alti cativa se rostoglesc ametitor spre infinit oprindu-se pe sufletul meu incalzit de amintirea ultimei raze de soare.Suflet de gheata...poate sau poate vad doar imposibilul caci nu va ninge nici azi,nici maine,niciodata.Trist...am asteptat atat de mult clipa asta:decembrie,ianuarie si franturi din februarie in care sa-mi simt rasuflarea rece si bulgarele de zapada tivit cu lumina pe margini.

                                                                                                                 
                                                                                                                           Miru:x        

A mai trecut un an...

                                     Un an nou fericit,blog!
Aproape 5 luni impreuna,in 2012 sper sa nu uit sa visez,sa iubesc si sa cred.Imi doresc doar atat de la acest nou an:sa imi creasca aripi mari,mari pana la cer!

O floare...

Un om solitar avea o floare
O tinea ascunsa intr-o cutie,
Departe de lumea dezlantuita.
Asa au trecut ore,zile,saptamani,ani…
Omul imbatranind a uitat de floare.
Dar intr-o zi si-a amintit  de ea
Si a deschis cutia:

,,Nu.ti fie teama,petalele mele au cazut,
am imbatranit odata cu tine.Si totusi exist,
tu inca mai ai o inima,nu-i tarziu,grabeste-te“
spuse floarea incet cu petalele la pamant.


Miru:x

Prietenie

    -Nu mai pot sa zbor,aripile mele sunt prea obosite sa mai infrunte vantul nemilos,care incet,incet ma doboara.
    -Nu e timpul sa ne oprim acum,simt ca sufletele noastre sunt aproape,iar fara tine,eu nu o sa merg mai departe.
     In clipa aceea porumbelul a cazut la pamant ca o epava,cu aripile sfasiate de oboseala.
      -Nu,nu se poate sa se termine acum!spuse celalalt porumbel speriat.
       Apoi,ridicandu-l de la pamant l-a asezat pe aripile lui si au continuat drumul,in cautarea sufletelor pierdute.Porumbeii,nu si-au dat seama,dar fiind unul langa celalat ca doi prieteni nedespartiti si-au gasit sufletele ascunse in speranta si visul ca vor reusi impreuna.

       Porumbeii s-au indepartat,dar in preajma frematau alte aripi,nevazute,luminoase ale fragedei prietenii ce porneste pe un drum lung,lung.


                                                                                                                
                                                                                                     Pentru ea.
                                                                                                                        
                                                                                                                                    Miru:x

Suntem stele

Pe cerul inecat in negrul dezolant
Ce orbeste luna sa-si gaseasca infinitul,
Suntem noi,stelele
Ce ratacim in singuratate.

Eu si cu tine
Doua stele plapande si firave
Care nu insemnam nimic
Dar nu uita,suntem stele,asta ne face speciali.














E foarte frig aici
As vrea sa ma ascund printre razele soarelui,
Dar, ma incalzeste frumusetea chipului tau de stea
Caci suntem stele.

Priveste-ma,spune-mi ca sunt steaua ta
Caci daca ne vom privi in ochi,
O stralucire necontenita va declansa,
O ploaie de stele,o ploaie de noi
Caci suntem stele.

















Hai sa privim impreuna luna,
Sa-i intelegem magia,
Ofera-mi sufletul tau,
Nu-l ascunde de mine ,
Caci fara tine ma simt trista,fara un strop de lumina.
Ah,am uitat,n-ai suflet,
Caci esti o stea.
Nu putem simti iubirea,
Caci suntem stele.

         We are all made of stars.

                                                        Miru:x