Un om solitar avea o floare
O tinea ascunsa intr-o cutie,
Departe de lumea dezlantuita.
Asa au trecut ore,zile,saptamani,ani…
Omul imbatranind a uitat de floare.
Dar intr-o zi si-a amintit de ea
Si a deschis cutia:
am imbatranit odata cu tine.Si totusi exist,
tu inca mai ai o inima,nu-i tarziu,grabeste-te“
spuse floarea incet cu petalele la pamant.
Miru:x
7 comentarii:
M-am bucurat enorm de mult cand am vazut ca ai postat poezia. M-ai facut sa zambesc, mi-ai reamintit ca pot sa lupt. Iti multumesc. <3
>:d<
E multă lumină la tine, Miruna!
ana sofian
multumescc:*
imi place mult.
Multumesc mult:*
frumos :x
Trimiteți un comentariu