In my soul...

Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...





Ana Blandiana

5 comentarii:

Ioana spunea...

ai vazut vreodata filmul: the curious case of benjamin button, ti-l recomand cu foarte mare drag, se potriveste poeziei intr-un fel sau altul;))

B.D. spunea...

...oricât de frumos sună e imposibil...ceea ce rămâne de făcut e să fim înțelepți în prezent pentru viitor.

Anonim spunea...

Si mie imi place poezia mult,mult!

Pe aripile cuvantului spunea...

Wow, ar fi putin spus!

Roxy spunea...

Ar trebui sa nu imbatranim niciodata...