Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...
Ana Blandiana
5 comentarii:
ai vazut vreodata filmul: the curious case of benjamin button, ti-l recomand cu foarte mare drag, se potriveste poeziei intr-un fel sau altul;))
...oricât de frumos sună e imposibil...ceea ce rămâne de făcut e să fim înțelepți în prezent pentru viitor.
Si mie imi place poezia mult,mult!
Wow, ar fi putin spus!
Ar trebui sa nu imbatranim niciodata...
Trimiteți un comentariu