Timpul parea
ciudat si confuz,nimic nu separa trecutul de prezent,doar viitorul pare patat
de amintiri alb si negru.Sufletul Evei era umbrit de sentimente imposibile.Ii
era teama de adevar,privea viata incolora si se intreba de ce.Gandul ii era doar
la zambetul lui Dylan in momentul cand i-a oferit scrisorile.Mai era o jumatate
de ora pana cand trebuia sa-si ia ramas bun de la tot. Inca se mai simtea
mirosul puternic al parfumului lui Dylan.
Eva si-a luat bagajul,a rasuflat
melancolic si s-a indreptat spre usa.O lacrima fugara se anina pe genele ei
lungi.Asta este sfarsitul,o alta viata,locuri noi ,oameni noi, care o vor face
sa uite de tot trecutul inspaimantator.
A ajuns in fata muzeului de
istorie,intrand in posesia biletului.La 13:30 pleca avionul spre Londra.Era
tarziu,Eva a alergat pana la aeroport.A ajuns tocmai cand avionul trebuia sa
plece.S-a urcat asezadu-se pe bancheta din ultimul rand .In scurt timp,avionul a
ajuns la destinatia de vis,Londra.Eva s-a dat jos din avion,auzind o voce
stranie.
-Hei,pot sa te ajut cu bagajele?
-Oh,daca ati putea,spuse Eva ingandurata.
-Eu sunt Jeremy.
-Eu sunt Eva,incantata de cunostinta.
-Vad ca esti un pic dezorientata.E prima
data in Londra?
-Da,se pare ca ai ghicit.Caut strada
Bernard,trebuie sa ajung la ora 5 la matusa mea.
Jeremy
i-a explicat amanuntit Evei unde se afla strada Bernard,dupa care a invitat-o
la o cafea,maine la ora 3 pentru a se cunoaste mai bine.Eva a acceptat,fiind
incantata de oameni de aici care par foarte prietenosi,un exemplu foarte
convingator fiind Jeremy.
Afara ploua.Ploaia parea ca o izbire de
umezeala in cenusiul coplesitor din jur.
Eva era putin
obosita,i se parea ca il vede pe Dylan pe partea cealalta a strazii,urcandu- se
intru-un taxi.Ii era atat de cunoscut,a
luat si ea un taxi si l-a urmarit pe presupusul Dylan,asteptand o speranta.
Acesta a coborat in dreptul unui bloc ce parea parasit.Eva a
coborat si ea.
-Dylan!a strigat Eva ascultandu-si
bataile furibunde ale inimii.
-Scuzati-ma domnisoara pe cine
cautati?o intreaba politicos presupusul Dylan.
-Nu te mai preface,stiu ca tu esti,
cunosc ochii aceia verzi ca frunzele,privirea imbracata in liniste de care m-am
indragostit,acest suras adanc melancolic si glasul care imi spunea odinioara pe
un ton romantic„iubito”!Traiesti,dar cum…?
-Domnisoara,sunteti bine?Cred ca ma
confundati!
Eva isi da seama ca nu era Dylan,era
un simplu strain care ii semana.Nu putea sa o ia de la capat ,inima ei ii
apartinea deja lui Dylan,si-a dat seama ca nu poate sa stearga totul cu
buretele toate amintirile frumoase,il va pastra in sufletul ei pe Dylan ca o
flacara vesnic aprinsa.
-Maine
ma intorc acasa!Vom fi impreuna pentru totdeauna, iubirea este mai presus de
moarte,iubirea este mai presus de orice!
M-am inscris la un concurs http://www.mostwantedblog.org/2012/01/concurs-pentru-amatori.html.
Ce spuneti,va place?
4 comentarii:
da... e frumos... bravo.:)
multumesc:x
foarte interesanta continuarea :)
Buna`.Draguta continuarea,scrii bine:x.Minunat blogul:).
Trimiteți un comentariu