Cand ne nastem,cu totii avem o inima,unele bat mai repede,altele mai incet,niciodata nu poti stii.Pe parcursul vietii unii oameni isi alunga inima pe strazi sau prin colturi stinghere,pana cand o gaseste cineva si o daruieste unui simplu pamantean.
Exista insa oameni care isi pretuitesc inimile,ei stiu ce inseamna cel mai pur si inaltator sentiment,iubirea,dar mai ales stiu sa creada ca sunt speciali prin inima care se ascunde inauntrul lor.
,,Oare cate batai de inima pot umple nimicul,tacerea si tot universul?''(I.Caragea)
Miru:x
Ah si mi-e atat de teama de propria fiinta,un pas gresit ar putea transforma totul intr-o greseala enorma,un vis pierdut.Caci maine voi simti din nou acel sentiment unic,inedit,o frica surda ce se ascunde in mine.Maine e olimpiada de limba romana,un suras bland oferit de destin,urati-mi succes,sper sa nu ma pierd si sa pot zbura printre cuvinte.Doamne ajuta-ma!
Totul parea usor,doar sufletul meu tremurand parea tabacit de teama necunoscutului.Cu degetele pe tastatura si trupul nesigur privesc pe tavan,gandindu-ma la trecutul nostru ,la clipele traite intr-o tainica iarna,in care taceam si ascultam valsul fulgilor de nea, caci totul era transformat intr-o lume transparenta de trairi contradictorii.Tresareau sufletele dinauntrul nostru, caci de teama ne-am absorbit gandurile cu tacerea teribila ce ne bantuia.
